Bucurie handmade
După ce termin serviciul, abia aștept să ajung acasă și să pun culori pe cutii. Îmi e mai mare dragul de atelierul meu, unde pot să îmi las să respire visele colorate, dând viață pietrelor. Visele mă inspiră și mă umplu de modele, de idei armonioase sau năstrușnice, de cântare. Și le folosesc pentru a aduce încântare oamenilor, pentru a le reaminti că viața nu e doar despre lucruri materiale dure și fixe și gri... Cred că și pietrele visează să devină frumoase, să atingă tipare geometrice frumoase prin care să mulțumească vieții. Eu doar le ajut să se împlinească. De mică mi-a plăcut să desenez și să îmi exprim trăirile și am încercat să caut un echilibru în toate. Dacă sufetul este bucuros, poate să exprime bucurie în jur. Și lucrurile încep să se lege într-un mod secret, iar floarea devine soare și vocea culorilor cheamă marea și peștii, gâzele și stelele să danseze vesele prin cârlionții pietrelor...
Îmi place pământul și îmi place apa. Pământul dă formă. Din apă se naște viața care face să zâmbească formele pământului. Și toate sunt mângâiate de soare în atâtea culori, câte note de bucurie poate cânta viața.
Văd cum lumea de azi devine tot mai artificială și îi face pe oameni să se îndepărteze de natura însuflețită. Poate pentru că trăim tot mai mult la oraș ori pentru că dorințele noastre aleargă tot mai mult spre obiecte mecanice. Această artificialitate se revarsă în relații umane tot mai mecanice și găsim în noi tot mai puțin suflet. Iar inimile noastre mecanice au tot mai puțină bucurie. Când inima devine de piatră, cred că e o soluție bună să o impulsionăm cu puncte de culoare care să o readucă la viață și să o facă să zâmbească!
Poate că lumea noastră serioasă e și un efect al vârstelor devenirii noastre. Când oamenii cresc, uită să se mai mire, să zâmbească și să își zâmbească. Speranțele se pot transforma sau nu în certitudini, dar ne legăm prea tare de aceste certitudini și devenim prea serioși. Devenim cineva... și începem să uităm a zâmbi curat...
Îmi place să cred că pietrele mele fac oamenii să se bucure și să redescopere magia vieții. Iar viața are nevoie și de puțină joacă. În copilărie am visat cum mă jucam cu un pitic pe un trunchi de copac și am râs în somn. După ce m-am trezit, am căutat piticul acela plin de viață care m-a făcut să râd în toate lucrurile mici și colorate. Mi-am promis să nu pierd candoarea copilăriei și să nu uit că ea ne face să ne jucăm senin. Și joaca cu picături colorate mă ajută. O cutie sau o piatră mă limpezesc, îmi dau senzația că sunt prezentă doar acolo. Mă eliberez de gândurile cu mai puțin soare și le regăsesc pe cele cu bucurie și raze de lumină. Și, dacă sunt mai ușoară, pot să zbor. Pentru că aripile mele au avut mereu puncte colorate. Dar secretul lor este că sunt colorate, de fapt, de soare. De aceea au și atât de multe desene. Pentru că nici o clipă nu e ca alta și nici o piatră nu seamănă cu alta. Așa cum nici o zi nu e ca alta și te străduiești să mergi mai departe, cu bucurie și speranță.
Și dacă pot prinde cu colțul ochiului câte o rază jucăușă de soare, mă străduiesc să aduc puțin soare și în inima oamenilor.
ANA ARE SOARE
NOTĂ: Articolele de pe Scarabeu.ro sunt proprietatea intelectuală a SC KAIROS COMERCIAL CONSULT 2004 srl și nu pot fi reproduse, parțial sau integral, fără acordul nostru scris.